VOCABULARUL LIMBAJULUI C++

În scrierea programelor în limbajul C/C++ pot fi folosite doar anumite simboluri care alcătuiesc alfabetul limbajului. Acesta cuprinde:

–  Literele mari sau mici de la A la Z (a-z);

– Caracterul subliniere ( _ underscore), folosit, de obicei, ca element de legătura între cuvintele compuse;

–  Cifrele zecimale (0-9);

–  Simboluri speciale:

–  Caractere:

–  operatori (Exemple:  +, *, !=);

–  delimitatori (Exemple:  blank (spaţiu), tab \t, newline \n, cu rolul de a separa cuvintele);

–  Grupuri (perechi de caractere). 

Grupurile de caractere, numire adesea separatori, pot fi:

–  ( ) – Încadrează lista de argumente ale unei funcţii sau sunt folosite în expresii pentru schimbarea ordinii de efectuare a operaţiilor (în ultimul caz, fiind operator);

–  { }             – Încadrează instrucţiunile compuse;

–  //                – Indică începutul unui comentariu care se poate întinde până la sfârşitul liniei;

–  /*   */         – Indică începutul şi sfârşitul unui comentariu care poate cuprinde mai multe linii;

–  ” ”  – Încadrează o constantă şir (un şir de caractere);

–  ‘ ‘   – Încadrează o constantă caracter (un caracter imprimabil sau o secvenţă escape). 

 UNITĂŢILE LEXICALE 

Unităţile lexicale (cuvintele) limbajului C/C++ reprezintă grupuri de caractere cu o semnificaţie de sine stătătoare. Acestea sunt:

–  Identificatori;

–  Cuvinte cheie ale limbajului; 

Identificatorii reprezintă numele unor date (constante sau variabile), sau ale unor funcţii. Identificatorul este format dintr-un şir de litere, cifre sau caracterul de subliniere (underscore), trebuie să înceapă cu o literă sau cu caracterul de subliniere şi să fie sugestivi. 

Exemple:   viteză, greutate_netă, Viteza, Viteza1, GreutateNetă

Identificatorii pot conţine litere mici sau mari, dar limbajul C++ este senzitiv la majuscule şi minuscule (case-sensitive). Astfel, identificatorii viteza şi Viteza sunt diferiţi.

Nu pot fi folosiţi ca identificatori cuvintele cheie. Identificatorii pot fi standard (ca de exemplu numele unor funcţii predefinite: scanf, clear, etc.) sau aleşi de utilizator. 

Cuvintele cheie sunt cuvinte ale limbajului, împrumutate din limba engleză, cărora programatorul nu le poate da o altă utilizare. Cuvintele cheie se scriu cu litere mici şi pot reprezenta:

–  Tipuri de date (Exemple: int, char, double);

–  Clase de memorare (Exemple: extern, static, register);

–  Instrucţiuni (Exemple: if, for, while);

–  Operatori (Exemplu: sizeof).